Decizia ÎCCJ nr. 6/2023 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 46. Prealabil analizei în fond a problemelor de drept supuse interpretării, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 47. În doctrină, dar și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, condițiile de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, au fost identificate după cum urmează: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze pricina; c) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; d) aceasta să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; e) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată. ... 48. Procedând la verificarea îndeplinirii acestor condiții, se constată că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost făcută de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, instanță învestită cu soluționarea apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 789 din 23 februarie 2022 a Judecătoriei Giurgiu, dată în Dosarul nr. 5.434/236/2020*. ... 49. Decizia ce urmează a fi pronunțată în apel este definitivă, potrivit art. 791 cu referire la art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă; litigiul are ca obiect o cerere de validare a popririi, ce conferă competență tribunalului să judece în ultimă instanță. ... 50. Din consultarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul procedurii de unificare a practicii judiciare nu rezultă că instanța supremă s-ar fi pronunțat asupra interpretării ori aplicării art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă și nu este învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect. ... 51. Astfel, că se constată că sunt îndeplinite în cauză condițiile de ordin procedural prevăzute de norma citată, urmând să se examineze dacă problematica ce face obiectul prezentului mecanism de unificare a practicii judiciare are caracter de noutate și dacă aceasta reprezintă o veritabilă chestiune de drept, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acesta este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 52. Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă Decizia nr. 7 din 15 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 își menține aplicabilitatea și sub imperiul dispozițiilor art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă. ... 53. Așadar, s-a urmărit rezolvarea de principiu a chestiunii de drept decurgând din aplicarea la datele speței a dezlegării date în cadrul unui alt mecanism de unificare a practicii judiciare, reglementat de dispozițiile în vigoare anterior adoptării Codului de procedură civilă, cu referire la prevederile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. ... 54. În situația premisă invocată de instanța de trimitere, în cadrul Dosarului de executare nr. x/2018 a fost emisă o primă adresă de înființare a popririi, la data de 19 februarie 2019, destinată angajatorului debitorului, comunicată acestuia la data de 20 februarie 2019, iar din actele dosarului nu rezultă că terțul poprit și-ar fi îndeplinit obligația de a consemna suma de bani în termenul stabilit de dispozițiile art. 787 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă ori că executorul judecătoresc sau creditorul urmăritor ar fi sesizat instanța de executare în vederea validării popririi, în conformitate cu dispozițiile art. 790 alin. (1) din același act normativ. ... 55. Ulterior, la data de 23 martie 2020, executorul judecătoresc emite o nouă adresă de înființare a popririi în cadrul aceluiași dosar de executare, comunicată în mod legal terțului poprit la data de 25 martie 2020, însă, pentru că nici de această dată nu au fost respectate dispozițiile art. 787 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, creditorul a formulat, în termenul de o lună de la data la care societatea angajatoare avea obligația de a plăti suma urmăribilă, cerere de validare a popririi înființate prin adresa emisă la data de 23 martie 2020. ... 56. În motivarea apelului, terțul poprit a susținut că momentul de la care se calculează termenul de o lună pentru introducerea cererii de validare a popririi se stabilește prin raportare la prima adresă de înființare a popririi. ... 57. Conform art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, forma în vigoare la data sesizării instanței supreme cu recursul în interesul legii: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.“ ... 58. Prin Decizia nr. 7 din 15 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, în interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii. ... 59. Așadar, instanța supremă a fost învestită, pe calea recursului în interesul legii sus-menționat, cu pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, referitor la natura juridică a termenului de 3 luni, prevăzut la dispoziția creditorului, debitorului sau organului de executare, pentru a sesiza instanța de executare cu validarea popririi. ... 60. După intrarea în vigoare a noii reglementări procesual civile, dispozițiile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că: „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.“ ... 61. Astfel, se observă că prevederile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă diferă de cele ale art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 doar în privința duratei termenului de validare a popririi, care a fost scurtat de la trei luni la o lună. În consecință, dezlegarea dată prin decizia în interesul legii cu privire la natura termenului de validare a popririi și sancțiunea nerespectării sale rămâne de actualitate sub imperiul noilor dispoziții procesual civile. ... 62. Cum însă, în situația cauzală supusă examinării, chestiunea de drept care, în opinia instanței de trimitere, comportă interpretare nu vizează în concret dispozițiile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv natura juridică a termenului de validare a popririi, ci posibilitatea emiterii unor adrese succesive de înființare a popririi, în cadrul aceluiași dosar de executare silită, rezultă că de lămurirea acestei probleme de drept nu depinde soluționarea litigiului în cauza pendinte. ... 63. Referitor la întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în legătură cu această cerință a statuat că, în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019, Decizia nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020). ... 64. Sub acest aspect, pentru a demonstra necesitatea intervenției mecanismului de unificare a practicii judiciare, în problema despre care se susține că necesită interpretare, autorul sesizării trebuie să semnaleze complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendințe jurisprudențiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate. ... 65. Această exigență legală, subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, a fost în mod constant subliniată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerându-se că încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă (Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020; Decizia nr. 57 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.170 din 3 decembrie 2020; Decizia nr. 15 din 15 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 15 aprilie 2021; Decizia nr. 26 din 12 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 3 iunie 2021; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021). ... 66. În acest context, se observă că instanța de trimitere, deși a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu a arătat, concret, în ce constă dificultatea de interpretare a acestei norme de drept, neafirmând și neargumentând caracterul îndoielnic, neclar ori susceptibil de mai multe interpretări al prevederii legale puse în discuție în cauză. ... 67. Tribunalul Giurgiu s-a limitat, făcând trimitere la practica judiciară pe care a evidențiat-o, la a opina că dispozițiile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă „comportă o interpretare în sensul că cererea de validare a popririi ar putea să fie raportată la fiecare dispoziție de înființare a popririi în parte“, nelămurirea instanței de apel vizând însă efectele juridice produse de emiterea unei noi adrese de înființare a popririi în cadrul aceluiași dosar de executare, cu privire la același terț poprit și aceeași creanță, iar nu natura juridică a termenului reglementat de textul de lege pretins incident. ... 68. De asemenea, examenul jurisprudențial efectuat a relevat că instanțele naționale au o abordare unitară în legătură cu dezlegarea dată prin decizia în interesul legii cu privire la natura termenului de validare a popririi, considerând că sancțiunea nerespectării sale rămâne de actualitate sub imperiul noii reglementări procesual civile, iar instanța de trimitere nu oferă un punct de vedere în sens contrar. ... 69. Analizând, în continuare, cea de-a doua întrebare cu care a fost sesizată instanța supremă, se constată că se solicită un răspuns în sensul dacă neformularea de către creditor sau de către executorul judecătoresc a cererii de validare a popririi în termenul prevăzut de art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, atrage sancțiunea decăderii executorului judecătoresc din dreptul de a emite o nouă adresă de înființare a popririi în cadrul aceluiași dosar de executare silită, cu privire la același terț poprit și aceeași creanță. ... 70. Prioritar, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că textul de lege invocat reglementează validarea popririi determinată de conduita terțului poprit. Astfel, în situația în care terțul poprit nu respectă obligațiile instituite prin art. 787 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. Nerespectarea acestui termen atrage decăderea persoanelor indicate în art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă din dreptul de a solicita instanței de executare validarea popririi. ... 71. Totodată, reține că problema de drept dedusă din conținutul celei de-a doua întrebări vizează posibilitatea executorului judecătoresc de a emite o nouă adresă de înființare a popririi în cadrul aceluiași dosar de executare silită, cu privire la același terț poprit și aceeași creanță, în cazul în care nu s-a formulat de către creditor sau de către executorul judecătoresc cerere de validare a popririi în termenul prevăzut de art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. ... 72. În urma examenului jurisprudențial realizat s-a constatat că există două opinii, astfel cum acestea sunt redate la paragrafele 35-38 din prezenta decizie. ... 73. Din perspectiva cerinței noutății chestiunii de drept ce poate fi lămurită prin intermediul mecanismului hotărârii prealabile se observă că în jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a apreciat că aceasta trebuie raportată la caracterul relativ recent al actului normativ sau al prevederilor cuprinse în acesta, la doctrina juridică, chiar privitoare la un act normativ anterior având conținut similar chestiunii de drept avansate, sau la faptul că nu a mai fost dedusă judecății anterior. ... 74. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată. ... 75. În situația în care ar exista un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare va fi cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 76. Or, în situația de față, din verificarea hotărârilor judecătorești depuse la dosarul cauzei rezultă că în materia supusă analizei s-a cristalizat o jurisprudență consistentă și divergentă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situație în care scopul formulării unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, respectiv prevenirea apariției unei practici neunitare, nu mai poate fi realizat. ... 77. În aceste condiții, practica judiciară divergentă este de natură a atrage, cel mult, intervenția mecanismului de unificare reglementat de prevederile art. 514 și următoarele din Codul de procedură civilă. ... 78. Cu caracter subsidiar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sesizarea pendinte nu poate fi privită ca o chestiune de drept în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care nu s-a relevat un nivel sporit de dificultate a interpretării textului de lege invocat. ... 79. Norma de drept a cărei interpretare se cere reglementează dreptul creditorului urmăritor, debitorului sau executorului judecătoresc de a solicita instanței de executare validarea unei anumite popriri, iar nu decăderea executorului judecătoresc din dreptul de a emite o nouă adresă de înființare a popririi, în cadrul aceluiași dosar de executare silită, cu privire la același terț poprit și aceeași creanță. ... 80. Or, în condițiile în care dispozițiile art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă îngăduie judecătorilor cauzei să le determine, fără semnificative dificultăți, înțelesul, limitele de aplicare și efectele, rămâne atributul exclusiv al instanței de trimitere ca, printr-o interpretare coroborată a normelor de drept ce devin incidente în cazul unor popriri succesive și prin realizarea raționamentului judiciar, să soluționeze pricina supusă judecății. ... 81. Așadar, verificarea premiselor sesizării, determinate de circumstanțele litigiului și întrebarea formulată, relevă că aceasta nu pune în discuție o dificultate de principiu privind interpretarea normei de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci vizează tranșarea unor aspecte care privesc însăși soluționarea cauzei pe fond. ... 82. Având în vedere considerentele expuse cu privire la lipsa de dificultate a interpretării textului de lege invocat, în examinarea celei de-a doua întrebări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța de sesizare dispunea de toate elementele necesare pentru o corectă aplicare a legii la litigiul pendinte, ținând seama și de principiile de drept și instituțiile juridice incidente. ... 83. A treia întrebare adresată de instanța de trimitere are următorul conținut: În eventualitatea unui răspuns negativ la a doua întrebare, atunci emiterea de către executorul judecătoresc a unei noi adrese de înființare a popririi, în cadrul aceluiași dosar de executare silită și cu privire la același terț poprit și aceeași creanță, după expirarea termenului în care putea obține validarea popririi dispuse anterior, are ca efect curgerea unui nou termen de o lună în care se poate obține validarea popririi înființate ulterior sau are ca efect repunerea în termenul de obținere a validării primei popriri? ... 84. Problema de drept antamată prin această întrebare nu prezintă însă un grad de dificultate sporit care să impună activarea mecanismului cu funcție de prevenție reprezentat de hotărârea prealabilă, întrucât chestiunea invocată nu este una controversată. ... 85. Astfel, în urma consultării instanțelor judecătorești cu privire la cea de-a treia întrebare din actul de sesizare s-a conturat o singură opinie, în sensul că emiterea de către executorul judecătoresc a unei noi adrese de înființare a popririi, în cadrul aceluiași dosar de executare silită și cu privire la același terț poprit și aceeași creanță, după expirarea termenului în care se putea obține validarea popririi dispuse anterior, are ca efect curgerea unui nou termen de o lună în care se poate obține validarea popririi înființate ulterior. ... 86. Această concluzie este reflectată în hotărârile judecătorești definitive depuse la dosar, instanțele judecătorești din circumscripțiile mai multor curți de apel având o abordare unitară asupra chestiunii de drept invocate. ... 87. În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu se prefigurează riscul de apariție a unei practici judiciare neunitare cu privire la problema de drept antamată prin ultima întrebare. Or, în absența unui atare risc nu se poate recurge la mecanismul hotărârii prealabile, al cărui scop constă tocmai în preîntâmpinarea unei jurisprudențe neunitare. ... 88. Prin urmare, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 89. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...