Decizia ÎCCJ nr. 1/2016 (HP)Paragraful 93

49. În acest sens, în sesizarea instanţei de trimitere nu se regăseşte nicio referire la identificarea punctuală a acelor texte de lege lacunare ori controversate, care ar necesita preventiv o rezolvare de principiu. Instanţa de trimitere trebuia să indice, în baza legii aplicabile în cauză, care ar fi, în accepţiunea sa, criteriul protejat, presupus a fi fost încălcat prin fapta angajatorului, justificând astfel demersul său procesual în vederea interpretării adecvate a textului de lege şi legătura sesizării formulate cu soluţionarea pe fond a cauzei. Or, în condiţiile în care nu s-a arătat în ce fel norma legală este neclară sau primitoare de mai multe înţelesuri, care, de altfel, se impuneau a fi arătate în sesizare, orice demers, din partea completului învestit cu soluţionarea sesizării, de identificare a unui criteriu de discriminare şi de aplicare a acestuia la situaţia dedusă judecăţii, presupune o depăşire a limitelor învestirii prin efectuarea de verificări suplimentare ale situaţiei de fapt, adăugând valenţe noi în analiza sesizării, ceea ce legea nu permite, întrucât ar determina o judecată efectivă a cauzei, şi nu un proces de interpretare a unui act normativ.