Decizia ÎCCJ nr. 83/2024 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 61. Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivel național - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebările formulate de către titularii celor două sesizări conexate, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 62. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ ... 63. Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, trebuie să fie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza să se soluționeze în ultimă instanță; (iii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze pricina; (iv) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; (v) chestiunea de drept să fie nouă; (vi) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 64. La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, act normativ care a instituit norme speciale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural. ... 65. În ce privește domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 66. Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 67. Se constată că O.U.G. nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 68. În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 69. Evaluând elementele celor două sesizări conexate, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept. ... 70. Primele două condiții legale sunt îndeplinite în cazul ambelor sesizări conexate. ... 71. Pe de o parte, cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1.311/87/2023, în care s-a formulat sesizarea înregistrată cu nr. 1.972/1/2024, se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, care judecă în calea de atac a apelului, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care privește actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, din moment ce reclamantul a solicitat obligarea pârâtei casa teritorială de pensii să emită o nouă decizie de pensie, care, ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, să aibă ca bază de calcul al pensiei adeverința nr. xxx/11.02.2019, eliberată de către Tribunalul Teleorman. ... 72. Pe de altă parte, cauza ce face obiectul Dosarului nr. 10.006/3/2024, în care s-a formulat sesizarea înregistrată cu nr. 2.021/1/2024, se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din O.U.G. nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care privește actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, din moment ce reclamanta a solicitat să se constate că, prin aplicarea dispozițiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată față de alți pensionari atât din sistemul public, cât și beneficiari ai pensiilor de serviciu și, în consecință, să fie obligată pârâta casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară și cea cuvenită prin majorarea cu indicele de inflație, începând cu luna martie 2021 și în continuare, cu dobânda legală penalizatoare, precum și să fie obligat pârâtul statul român, prin Ministerul Finanțelor, să aloce fondurile necesare achitării despăgubirilor cuvenite. ... 73. Este îndeplinită și ultima condiție legală, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme rezultând că aspectele supuse dezlegării prin cele două sesizări conexate nu au făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 74. În ceea ce privește cea de-a treia condiție, se observă că aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, existența unei chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, evidențierea unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea fondului cauzei. ... 75. Referitor la primul aspect, și anume existența unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a acestei noțiuni, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară. Prin urmare, sintagma „chestiune de drept“, prevăzută la art. 519 din Codul de procedură civilă și la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 76. În urma evaluării elementelor sesizării formulate de către Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023, înregistrate cu nr. 1.972/1/2024, se constată că nu este îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept. ... 77. Prin intermediul sesizării, instanța de trimitere solicită a se stabili dacă, în urma declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, prin Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești pot solicita recalcularea pensiei, conform art. II alin. (1) , (2) și (5) din Legea nr. 130/2015, sau pot solicita doar recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. ... 78. Cu alte cuvinte, instanța de trimitere solicită ca, pe calea procedurii hotărârii prealabile, instanța supremă să stabilească dacă efectul Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022 constă în aceea că persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești le sunt aplicabile prevederile art. II din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, cele ale art. 68^5 din Legea nr. 567/2004. ... 79. Sub un prim aspect, se constată că instanța de trimitere nu evidențiază o problemă de interpretare a unei norme legale, ci una care privește efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 sunt neconstituționale, sens în care, prin încheierea de sesizare, se arată că „Decizia nr. 145 din 16 martie 2022 ar putea produce efecte exclusiv în cazul în care s-ar solicita recalcularea sau actualizarea drepturilor de pensie în temeiul art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, la care se referă în mod expres Curtea Constituțională în considerentele deciziei“. ... 80. Privite lucrurile din această perspectivă, demersul instanței de trimitere este inadmisibil, din moment ce se solicită instanței supreme să se pronunțe nu asupra interpretării legii, ci asupra efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022. Or, interpretarea unitară a legii, dată în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, se referă la conținutul actelor normative, nu la cel al deciziilor Curții Constituționale sau la efectele pe care acestea le produc, astfel cum s-a stabilit deja în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 63 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 23 noiembrie 2021). Mai mult, Curtea Constituțională a statuat că pronunțarea asupra efectelor deciziilor sale de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în demersul de interpretare unitară a legii, constituie o încălcare a competenței exclusive a forului constituțional (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie, paragraful 62). ... 81. Dincolo de aceste aspecte, este de observat că, la paragraful 35 din Decizia nr. 145 din 16 martie 2022, Curtea Constituțională a menționat expressis verbis efectul particular al declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015: „Curtea constată că remediul constituțional specific, în ipoteza constatării neconstituționalității discriminării, în prezenta cauză, îl reprezintă acordarea beneficiului recalculării sau actualizării drepturilor de pensie și persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești“. ... 82. În acest context, revine instanței de trimitere misiunea de a aplica în cauză Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022, inclusiv sub aspectul efectelor sale, plecând de la prevederile art. 147 alin. (1) din Constituția României și ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept“. ... 83. Se observă că, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere a reținut că Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022 nu este interpretativă, astfel că efectul declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 nu poate fi altul decât cel reglementat la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Însă, constatând că legiuitorul nu a pus de acord dispozițiile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției, instanța de trimitere a arătat în continuare că, pentru soluționarea apelului, se impune a se stabili dacă, în urma abrogării dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 la 1 iulie 2022 (ca efect al declarării neconstituționalității sale), devin aplicabile, în situația persoanelor care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești, dispozițiile art. II alin. (1) , (2) și (5) din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, cele ale art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. ... 84. În acest punct al analizei, se reține, sub un al doilea aspect, că sesizarea este inadmisibilă și din perspectiva faptului că doar instanța de trimitere are competența de a identifica norma de drept aplicabilă raportului juridic dedus judecății, operațiune pe care nu o poate delega instanței supreme, pe calea mecanismului întrebării preliminare. ... 85. Astfel cum s-a statuat, în mod constant, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1099 din 18 noiembrie 2021; Decizia nr. 8 din 21 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 5 aprilie 2022; Decizia nr. 25 din 9 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022; Decizia nr. 43 din 27 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 15 septembrie 2022; Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 21 din 27 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2023; Decizia nr. 28 din 3 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 9 iunie 2023; Decizia nr. 44 din 12 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 27 iulie 2023), obligația de a stabili norma de drept aplicabilă litigiului îi incumbă exclusiv instanței de trimitere, care nu se poate deroba apelând la procedura hotărârii prealabile, întrucât rațiunea reglementării acesteia este asigurarea unor dezlegări în drept de principiu, iar nu subrogarea în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată. Ca atare, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri de preîntâmpinare a apariției practicii neunitare, cu însăși determinarea normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată. ... 86. Pentru a se putea reține existența unei chestiuni de drept, aceasta trebuie să fie specifică și să pună în dezbatere o normă de drept punctuală. După cum s-a reținut în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea Decizia nr. 78 din 6 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 5 martie 2018), nu reprezintă chestiune de drept, de natură să facă obiectul procedurii hotărârii prealabile, identificarea normei de drept care se aplică într-o anumită cauză, prin stabilirea limitelor în timp a efectelor actelor normative succesiv adoptate în procesul legislativ. Identificarea actului normativ incident în litigiu este necesar legată de limitele învestirii și este rolul exclusiv al instanței care soluționează litigiul, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Codul de procedură civilă, aceasta fiind obligată să stabilească legea aplicabilă raportului juridic litigios. ... 87. Verificând premisele sesizării, determinate de circumstanțele litigiului, se constată că, prin modalitatea de formulare a întrebării, instanța de trimitere nu pune în discuție interpretarea unei anume norme de drept, ci tocmai identificarea dispozițiilor legale aplicabile, respectiv art. II alin. (1) , (2) și (5) din Legea nr. 130/2015 sau, dimpotrivă, art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004. Din moment ce identificarea actului normativ incident în cauză este atributul exclusiv al instanței de trimitere, o atare operațiune reclamă din partea acesteia realizarea unui raționament logico-juridic, prin aplicarea mecanismelor de interpretare a actelor normative. ... 88. În această ordine de idei, se constată că, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere a prezentat, în mod corect și complet, evoluția legislației în materie, astfel că, pentru dezlegarea cauzei, are obligația de a identifica norma de drept aplicabilă litigiului, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022. În cadrul acestui raționament, instanța de trimitere va trebui să aibă în vedere considerentele pentru care instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) , art. 124 și ale art. 126 din Constituția României, precum și împrejurarea că remediul constituțional specific a fost menționat, în mod expres, în cadrul paragrafului 35 al Deciziei Curții Constituționale nr. 145 din 16 martie 2022. ... 89. În contextul celor prezentate, se reține că instanța de trimitere este singura competentă să stabilească, ca efect al declarării neconstituționalității dispozițiilor art. II alin. (6) din Legea nr. 130/2015, dacă persoanele care beneficiază de pensie de serviciu în temeiul hotărârilor judecătorești pot solicita recalcularea pensiei, conform art. II alin. (1) , (2) și (5) din Legea nr. 130/2015, sau recalcularea ori actualizarea drepturilor de pensie, potrivit art. 68^5 alin. (15) din Legea nr. 567/2004, raportat la art. 107 din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, neputând solicita instanței supreme să identifice norma de drept care se aplică în cauza dedusă judecății. ... 90. Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.311/87/2023, înregistrată cu nr. 1.972/1/2024, este inadmisibilă. ... 91. La aceeași concluzie se ajunge și în urma evaluării elementelor sesizării formulate de către Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, înregistrate cu nr. 2.021/1/2024. ... 92. Astfel cum s-a reținut în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017; Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 24 martie 2017; Decizia nr. 46 din 19 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 19 septembrie 2017), pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie denaturat de la scopul său firesc și să nu fie utilizat pentru tranșarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanței de trimitere, este necesar ca sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să aibă ca obiect o problemă de drept, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ar genera o practică neunitară. ... 93. Procedura hotărârii prealabile nu poate fi declanșată de titularul sesizării cu scopul de a obține dezlegarea chiar a problemei de fond asupra căreia reclamanta a solicitat instanței de judecată să se pronunțe, aplicarea dispozițiilor legale la circumstanțele particulare ce caracterizează un anumit litigiu intrând în competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei respective. Dacă, prin sesizarea formulată, nu se urmărește stabilirea înțelesului sau conținutului unei norme de drept, ci se are în vedere doar identificarea soluției ce trebuie pronunțată în cauză, nu se poate vorbi despre o chestiune de drept, în înțelesul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă și ale art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024. ... 94. Având în vedere modalitatea de formulare a întrebării ce constituie obiectul sesizării, se constată că nu este îndeplinită condiția privind existența unei chestiuni de drept, întrucât instanța de trimitere nu solicită interpretarea unei norme de drept, ci chiar stabilirea elementelor faptice specifice care conduc la soluționarea cauzei cu care a fost învestită, respectiv dacă neactualizarea pensiei de serviciu a reclamantei cu indicele de inflație, în perioada 2021-2024, în urma aplicării unor acte normative succesive, ce nu au fost declarate neconstituționale, constituie o faptă discriminatorie și dă naștere la despăgubiri egale cu diferențele rezultate dintr-o astfel de actualizare. ... 95. Cu alte cuvinte, instanța de trimitere urmărește obținerea unei dezlegări asupra însuși obiectului dedus judecății, în condițiile în care reclamanta a solicitat să se constate că, prin aplicarea dispozițiilor art. VIII alin. (2) din O.U.G. nr. 226/2020, art. XLIII alin. (2) din O.U.G. nr. 130/2021, art. XVIII alin. (3) din O.U.G. nr. 168/2022 și ale art. XLI alin. (2) din O.U.G. nr. 115/2023, este discriminată față de alți pensionari atât din sistemul public, cât și beneficiari ai pensiilor de serviciu, precum și obligarea pârâtei casa teritorială de pensii la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre suma achitată cu titlu de pensie lunară și cea cuvenită prin actualizarea cu indicele de inflație, începând cu luna martie 2021 și în continuare. ... 96. Cu toate că instanța de trimitere trebuia să indice, în baza legii aplicabile în cauză, care ar fi, în accepțiunea sa, dispoziția legală neclară sau primitoare de mai multe înțelesuri, totuși în sesizare nu este indicată norma de drept care ar necesita, în mod preventiv, o rezolvare de principiu în cadrul mecanismului hotărârii prealabile. În acest sens, se observă că instanța de trimitere nu solicită interpretarea dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează noțiunea de discriminare, sau a altei norme de drept, de lămurirea căreia să depindă soluționarea pe fond a cauzei. ... 97. În realitate, prin sesizarea formulată, instanța de trimitere pretinde ca, pe calea procedurii hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să stabilească, în mod direct, dacă fapta alegată de reclamantă are caracter discriminatoriu și dacă este de natură a cauza un prejudiciu injust, ce se impune a fi reparat prin acordarea unor despăgubiri egale cu diferențele rezultate dintr-o astfel de actualizare. Or, aceste coordonate ale sesizării determină, în mod evident, o judecată efectivă a cauzei, iar nu un proces de interpretare a unei norme de drept. Nefiind în prezența unei chestiuni de drept, care să necesite o dezlegare de principiu (in abstracto) din partea instanței supreme, rămâne în competența exclusivă a instanței de trimitere să soluționeze cauza cu care a fost învestită, prin stabilirea faptelor și aplicarea normelor de drept. ... 98. Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, sesizarea formulată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 10.006/3/2024, înregistrată cu nr. 2.021/1/2024, este inadmisibilă. ... 99. Pentru toate aceste considerente, cele două sesizări conexate formulate în baza art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024 vor fi respinse, ca inadmisibile. ... ...