Decizia ÎCCJ nr. 12/2015 (RIL)Paragraful 102

Abrogarea Decretului nr. 144/1958 prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a generat numeroase controverse cu privire la temeiul de drept al promovării în continuare a unor astfel de acţiuni. În final, doctrina majoritară şi practica judiciară au recunoscut posibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, dacă se face dovada încheierii unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare, invocându-se ca fundament juridic dispoziţiile art. 1073, art. 1077 şi art. 970 alin. 2 din Codul civil de la 1864. Soluţia propusă a avut la bază natura juridică a obligaţiei asumate prin antecontract, aceea de a face, care, în cazul în care nu este executată de bunăvoie, poate fi executată direct, dar atipic, prin hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Această soluţie a fost criticată, cu motivarea că este inadmisibilă pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, pe baza unei promisiuni consensuale încheiate prin înscris sub semnătură privată sau chiar verbal, atunci când, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare promis, legea impune forma autentică ad validitatem. Totodată, s-a susţinut că se ignoră principiul executării prin echivalent a obligaţiilor de a face.