Decizia CCR nr. 381/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care solicită admiterea acesteia. Arată că textul de lege criticat constituie o normă specială, care derogă de la regimul general al prescripției dreptului material la acțiune și, ca atare, ar trebui să fie de strictă interpretare. De aceea, ar trebui să precizeze care sunt acele situații în care intervine prorogarea termenului de prescripție. Sintagma „în toate cazurile“ cuprinsă în textul de lege criticat nu permite o interpretare strictă, ci, din contră, una foarte largă. Arată că, în cadrul procesului civil, putem identifica cel puțin cinci cazuri în care acesta se poate aplica: atunci când există o soluție de clasare sau de renunțare la urmărirea penală, o hotărâre de achitare, una de încetare a procesului penal sau una de condamnare. Cu excepția acestui ultim caz menționat, în toate celelalte patru cazuri, instanța care aplică art. 1394 din Codul civil încalcă prezumția de nevinovăție, creând o legătură evidentă între cauza penală și acțiunea în despăgubire care îi urmează. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 iunie 2013, pronunțată în Cauza Teodor împotriva României. ...