Decizia CCR nr. 381/2024Punctul 4

4. Susține că textul de lege criticat nu respectă nici principiul previzibilității normei juridice, întrucât, pe lângă sintagma „în toate cazurile“, cuprinde și sintagma „fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă“, care nu mai este întâlnită în nicio altă lege, penală sau de altă natură. De aceea, consideră că textului de lege criticat îi lipsește chiar ipoteza, întrucât nu se specifică în ce condiții o faptă ilicită supusă răspunderii civile devine „fapt supus de legea penală unei prescripții mai lungi decât cea civilă“. Această sintagmă se poate interpreta și în sensul că vizează orice faptă care, în timpul unei proceduri penale, prin simpla cercetare de către un organ judiciar penal, este supusă unei prescripții mai mari decât cea civilă, indiferent de soluția pronunțată în cauză, de clasare sau încetare a procesului penal. Poate fi chiar o simplă faptă care nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni sau poate fi o faptă săvârșită fără vinovăția cerută de lege. Conchide că prevederile legale criticate utilizează o terminologie neclară atât pentru persoana aflată în ipoteza normei, cât și pentru instanța chemată să aprecieze dacă aceasta se aplică sau nu unei anumite situații particulare. ...