Decizia CCR nr. 361/2024Punctul 18

18. Autorii excepției de neconstituționalitate arată și că dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 sunt contrare art. 41 coroborat cu art. 53 din Constituție, întrucât exclud posibilitatea reluării activității salariatului în eventualitatea în care, de exemplu, considerentele avute în vedere de angajator pentru emiterea unei decizii de suspendare nu ar mai fi de actualitate, iar continuarea raporturilor de muncă nu ar mai fi apreciată drept imposibilă. Din contră, în mod absolut de neînțeles, legiuitorul condiționează reluarea activității salariatului vizat de obținerea hotărârii definitive a instanței penale prin care salariatul este achitat de săvârșirea faptelor inițial imputate. În acest context, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 17 iunie 2015, prin care se arată că dreptul la muncă este un drept complex. ...