Decizia CCR nr. 361/2024Punctul 40

40. În ceea ce privește critica potrivit căreia textul de lege supus controlului de neconstituționalitate este contrar art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât nu prevede posibilitatea salariatului de a solicita, iar angajatorul nu are facultatea legală de a dispune reluarea raporturilor de muncă anterior suspendate, chiar dacă motivele care au stat la baza suspendării nu mai subzistă, se apreciază că aceasta reprezintă o simplă interpretare pe care autorii excepției o dau textului de lege criticat, ce nu rezultă însă din conținutul acestuia. Așa cum s-a reținut și mai sus, dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 53/2003 instituie o facultate pentru angajator de a suspenda raportul de muncă, și nu o obligație. În condițiile în care ar aprecia că pericolul pe care îl reprezintă pentru activitatea economică desfășurarea muncii de către salariatul trimis în judecată nu mai subzistă, angajatorul este liber să înceteze măsura suspendării contractului individual de muncă. Textul de lege nu îl obligă pe angajator să mențină suspendarea raportului de muncă până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive, ci doar stabilește termenul până la care această măsură poate fi dispusă și susținută. ...