Decizia CCR nr. 362/2024Punctul 16

16. Autoarea excepției arată că trebuie avută în vedere o interpretare sistematică și gramaticală a prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituție, text care stabilește cine reprezintă puterea judecătorească, cine înfăptuiește justiția (ca serviciu public și ca putere în stat - jurisdictio și imperium), menționând numai Înalta Curte de Casație și Justiție cu acest rol constituțional expres. Art. 126 alin. (3) dă un rol special instanței supreme, de reglator al jurisprudenței și al interpretărilor asupra legii în scopul asigurării caracterului unitar al acestora în întregul sistem judiciar, în toate instanțele de judecată. Din această perspectivă, autoarea excepției constată că este contrar raționamentului ce rezidă din art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție actualul cadru juridic conferit de art. 45^1 din Legea nr. 317/2004, prin faptul că, de plano, permite unui judecător de curte de apel să verifice dacă în privința unui judecător din cadrul ÎCCJ există sau nu indicii de răspundere disciplinară. Sub acest aspect, singurele instituții/autorități care au îndreptățirea constituțională de a face astfel de verificări judiciare, inclusiv să decidă o eventuală continuare a cercetării prealabile disciplinare, sunt secțiile CSM, respectiv judecătorii ÎCCJ în compunerea stabilită de lege. ...