Decizia CCR nr. 345/2024Punctul 30

30. Cu referire la susținerile potrivit cărora prevederile legale criticate creează o situație dezavantajoasă pentru titularii notificărilor, spre deosebire de situația entităților învestite de lege, care au la dispoziție un termen mai îndelungat pentru soluționarea notificărilor, Curtea a reamintit jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, respectiv dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Având în vedere scopul Legii nr. 165/2013, și anume eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor vizate de acest act normativ, Curtea a constatat existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. La stabilirea termenelor prevăzute în art. 33 din acest act normativ s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale și umane pentru ca autoritățile locale și centrale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri și posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entitățile învestite de lege, astfel că tratamentul juridic diferențiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă și rezonabilă, fără a constitui o încălcare a normelor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 754 din 22 noiembrie 2018, precitată, paragrafele 28-30). Totodată, Curtea a mai constatat că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurată în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile pentru persoanele îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată, în vederea soluționării pe fond a notificării. ...