Decizia CCR nr. 353/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în: (i) art. 44 alin. (1) -(3) și art. 136 alin. (5) , întrucât legiferează posibilitatea ca instituția de credit să fie privată în mod forțat de bunurile sale prin faptul că dreptul său de proprietate asupra creanței și accesoriilor sale este stins fără acordul acesteia, prin simpla cerere a debitorului care procedează la invocarea Legii nr. 77/2016, acestea având valoarea unei exproprieri, cu toate că nu există niciun motiv legal de expropriere a creanțelor și accesoriilor rezultate din contractele de credit și de garanție încheiate între consumatori și nici nu este îndeplinită condiția privind dreapta și prealabila despăgubire; (ii) art. 47, deoarece, în contextul în care apare ca o măsură de protecție/asistență socială, astfel cum reiese din expunerea de motive a legii, prin care se învederează că legiferarea este necesară în contextul în care debitorii - persoane fizice - din contractele de credit nu dispun de mijloacele necesare achitării creditului către instituția de credit, aceasta nu poate fi dispusă decât de către stat pe propria cheltuială din bugetul său, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale și a intereselor unor persoane de drept privat așa cum sunt instituțiile de credit; (iii) art. 53, întrucât dreptul instituției de credit de a i se rambursa sumele împrumutate, în conformitate cu dispozițiile contractuale și ale legislației în vigoare la momentul nașterii acestui drept, a fost drastic restrâns, fiind chiar înlăturat prin dispozițiile Legii nr. 77/2016, care permit ca, fără acordul creditorului, debitorul, la simpla sa discreție și fără deosebire de situația sa materială care îi asigură sau nu resursele financiare necesare achitării creditului și a accesoriilor aferente, să poată da în plată imobilul cu destinația de locuință, ipotecat în favoarea băncii, stingându-și astfel obligația asumată contractual, de rambursare a sumelor de bani împrumutate, și, prin urmare, este restrâns dreptul băncii de a-și realiza creanța prin valorificarea tuturor garanțiilor reale și personale, constituite de bunăvoie în favoarea acesteia de către debitor sau terți garanți; (iv) art. 135, deoarece dispozițiile criticate nu asigură libertatea economică și a comerțului, corolar al dreptului de proprietate privată, care nu poate fi conceput și valorificat pe deplin fără existența acestor libertăți, respectiv de a folosi și de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obținerii unor beneficii economice pentru titularul acestuia. ...