Decizia CCR nr. 334/2024Punctul 45

45. Astfel, dispozițiile art. II din legea supusă controlului de constituționalitate nu se subsumează obiectului de reglementare al legii criticate, care nu se reflectă nici în titlul legii adoptate, ce trebuie să redea obiectul reglementării exprimat sintetic, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Așadar, Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2023 pentru instituirea unei prelungiri a termenelor prevăzute la art. 262 alin. (3^2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, conținând art. II, nu se integrează în obiectul de reglementare al legii de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului în discuție, care nu face nicio mențiune în titlul său la aspecte ce țin de concordatul preventiv sau la conținutul Legii nr. 85/2014 în general, ci se limitează la mențiunea cuprinsă în titlul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2023, astfel că, față de modalitatea de adoptare a acesteia, sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (7) și ale art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind pe deplin aplicabile considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 16 februarie 2022, precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 13 aprilie 2022, paragrafele 50 și 51, prin care, în esență, Curtea a reținut că, în măsura în care obiectul legii - exprimat prin titlul său - se referă la aprobarea unei ordonanțe de urgență, iar o dispoziție a acesteia nu reglementează nicio măsură în legătură cu sau conexă ordonanței de urgență și nu se integrează în obiectul de reglementare al legii de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului, acest aspect conduce la încălcarea prevederilor constituționale antereferite, coroborate cu normele de tehnică legislativă. ...