Decizia CCR nr. 295/2024Punctul 108

108. Referitor la dispozițiile art. 40 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reține că dispoziția potrivit căreia plata să fie efectuată de către debitor este firească pentru că aceasta este persoana care sesizează instanța de judecată și care are obligația de a proceda la plata taxelor judiciare de timbru, în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Prin urmare, achitarea acestor taxe de către reprezentanții convenționali, fără a se specifica faptul că acționează pe seama unei alte persoane, pune instanța în imposibilitatea verificării îndeplinirii obligației de taxare de către titularul acțiunii civile. Raportat la criticile formulate în speță, Curtea apreciază că aspectele invocate nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte referitoare la modalitatea de aplicare a legii în cauza concretă dedusă judecății, autorul excepției invocând incidente factuale din cadrul litigiului în care este parte, precum și nemulțumirea față de maniera în care instanța de judecată a soluționat aceste incidente. În această privință, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce țin de aplicarea legii, acestea fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În acest sens este chiar decizia Curții Constituționale invocată de autorul excepției în susținerea pretinsei neconstituționalități a normelor criticate, respectiv Decizia nr. 683 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 aprilie 2023, paragraful 17. ...