Decizia CCR nr. 301/2024Punctul 38

38. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 544/2001, Curtea reține că informațiile de interes public pe care fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să le comunice din oficiu sunt enumerate la art. 5 din această lege. De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art. 12 alin. (1) din aceeași lege stabilesc, cu titlu de excepție de la regula instituită la art. 5, categoriile de informații ce nu sunt destinate publicității. În jurisprudența sa, Curtea a arătat că dreptul la informație consacrat de art. 31 din Constituție se referă numai la informațiile de interes public și că acesta nu este un drept absolut, exceptarea unor informații de la accesul liber la informații fiind legitimată chiar de aceste norme constituționale la alin. (3) , care stabilesc că „Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională“. Dreptul fundamental la informație implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit „la orice informație de interes public“ și obligația corelativă a autorităților publice, potrivit competențelor ce le revin, de a asigura informarea corectă „a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004). Așadar, dreptul la informație consacrat de art. 31 din Legea fundamentală se referă numai la informațiile de interes public, sens în care legiuitorul a precizat la art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 că „prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informației“. Potrivit art. 2 lit. a) din această lege, prin „autoritate sau instituție publică“ se înțelege „orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, societate reglementată de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată sub autoritatea sau, după caz, în coordonarea ori în subordinea unei autorități publice centrale sau locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar, precum și orice operator sau operator regional, astfel cum aceștia sunt definiți în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, se supun prevederilor prezentei legi partidele politice, federațiile sportive și organizațiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanțare din bani publici“. ...