Decizia CCR nr. 285/2024Punctul 6

6. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80 alin. (2) lit. d) și ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017 și Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020. Susține că autorul excepției formulează critici la adresa politicii penale a statului, a cărei reglementare este apanajul Parlamentului, iar nu al Curții Constituționale. Renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă drepturi constituționale, ci o vocație, iar renunțarea la aplicarea unei pedepse este acordată de legiuitor unei categorii de persoane care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală și în privința cărora se constată că nu există un interes public în urmărirea faptei. Or, în cazul unei persoane trimise în judecată, interesul public la care se referă dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală nu mai subzistă. Dispozițiile Codului de procedură penală cuprind garanții suficiente pentru un inculpat trimis în judecată, în sensul că drepturile sale vor fi respectate, inclusiv prezumția de nevinovăție sau principiul aflării adevărului. Primul filtru al verificării respectării principiului oportunității - al existenței interesului public în exercitarea acțiunii penale - este cel care permite verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, verificare obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 328 din Codul de procedură penală. Odată verificat rechizitoriul și trimis în judecată inculpatul, instanța de judecată este singura care se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității acuzației, fiind obligată să pronunțe o hotărâre potrivit dispozițiilor art. 396 din Codul de procedură penală. ...