Decizia CCR nr. 281/2024Punctul 6

6. Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie arată că textul criticat respectă drepturile garantate prin Legea fundamentală. Competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cererile de strămutare este atrasă în anumite situații, expres prevăzute de lege, conform art. 40 alin. (4) din Codul de procedură penală, iar cererile prin care se cere strămutarea cauzei de la un tribunal sau de la o judecătorie se soluționează de curtea de apel. Criteriile prevăzute de legiuitor sunt obiective și se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de părți într-o anumită cauză, în raport cu prevederile art. 35-40 din Codul de procedură penală, astfel încât dispozițiile criticate nu sunt de natură să creeze vreo discriminare. Modificarea dispozițiilor procedurale în privința competenței de soluționare a cererii de strămutare, prin noul Cod de procedură penală, a fost temeinic justificată, iar dreptul pe care îl invocă petentul - de a fi judecat, fie și numai în cazul unei cereri de strămutare, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - nu este înscris nici în Constituție și nici în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul la un proces echitabil, așa cum este consacrat de art. 6 din Convenție și de art. 21 din Constituție, nu presupune dreptul părții de a-și alege o instanță căreia să i se adreseze prin cererea pe care o formulează, reglementarea competenței de soluționare a anumitor cereri fiind atributul exclusiv al legiuitorului, cu stabilirea unor criterii obiective în aplicarea normelor de competență, astfel cum legea procesual penală română le conține. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017 și Decizia nr. 854 din 14 decembrie 2017. ...