Decizia CCR nr. 259/2024Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care susține admiterea acesteia. În acest sens, arată că este neconstituțională exprimarea legiuitorului cuprinsă în art. 672 teza a treia din Codul de procedură civilă, potrivit căreia, atunci când nu este posibilă comunicarea actelor prin executorul judecătoresc, aceasta se face potrivit dispozițiilor legale privind citarea și comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzător. În acest sens, arată că, pentru a nu se îngrădi accesul liber la justiție, în materia contestației la executarea silită, actele de executare trebuie comunicate printr-o procedură legală, aptă să asigure accesul persoanelor juridice la justiție. Or, ipotezele prevăzute de textul de lege criticat, în subsidiaritate, nu arată clar care sunt cazurile pe care le pot invoca executorii judecătorești, atunci când apelează la comunicarea actelor procedurale prin agentul procedural. Prin urmare, dacă actele procedurale nu se comunică prin intermediul executorului judecătoresc, ci prin funcționarul poștal, este încălcat accesul liber la justiție. ...