Decizia CCR nr. 259/2024Punctul 8

8. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 163 alin. (3) , (8) și (9) din Codul de procedură civilă, se susține că această comunicare a actelor de procedură, reglementată de textul de lege criticat, prin depunerea la cutia poștală, se poate face doar de către agentul procedural al executorului judecătoresc, iar nu de funcționarul poștal. Se mai susține că, în cauză, nu există nicio dovadă a refuzului destinatarului de a primi actul procedural, astfel încât nu este justificată depunerea în cutia poștală. De asemenea, se susține că, în cauză, nu se poate considera că s-a realizat o comunicare legală a actului de procedură, „atâta timp cât nu este dovedită depunerea efectivă în cutia poștală a apartamentului“ de domiciliu. În acest sens, se susține că din procesul-verbal de comunicare a dovezii de citare lipsește un „element esențial“, respectiv numărul cutiei poștale în care a fost depus actul procedural comunicat. Astfel, prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate, întrucât nu instituie obligația indicării în concret a elementelor de identificare a cutiei poștale. Se susține că este încălcat principiul constituțional al accesului liber la justiție, prin lăsarea actelor procedurale în cutia poștală, dat fiind faptul că există numeroase situații în care acestea nu sunt securizate și „nu pot asigura primirea corespondenței“, precum și dispozițiile constituționale referitoare la secretul corespondenței. ...