Decizia CCR nr. 233/2024Punctul 23

23. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă, în dosarele Curții Constituționale nr. 2.767D/2021 și nr. 3.374D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispoziția legală criticată fiind clară și previzibilă, iar faptul că legiuitorul a permis unităților reparatoare să utilizeze, la stabilirea valorii reparației, propria valoare a orei de manoperă afișată, nu creează dubii cu privire la aplicarea normei legale, fiind o măsură justificată în condițiile în care unitățile reparatoare prestează servicii pe piața liberă și suportă la rândul lor costuri diferite, în funcție de mai mulți factori, cum ar fi salariile plătite propriilor angajați. De asemenea, nici susținerile formulate în sensul că persoana păgubită prin producerea accidentului de circulație nu negociază valoarea operei de manoperă nu privesc constituționalitatea reglementării criticate, după cum nici faptul că textul criticat prevede două modalități de stabilire a valorii reparației nu face ca aplicarea sa să nu fie previzibilă. Instanța apreciază, de altfel, că autoarea critică, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Criticile vizează de fapt motive ce țin de temeinicia cererii de chemare în judecată, subsumate abuzului de drept și ipotezei reglementate de art. 15 din Codul civil, care constituie însă prerogativa exclusivă a instanței de judecată, care îl poate sancționa prin diferite mijloace de drept, inclusiv prin respingerea cererii de judecată ca neîntemeiată. Astfel, abuzul de drept material invocat de autoarea excepției nu face obiectul analizei de conformitate a normei juridice cu Constituția, excedând analizei în cadrul controlului de constituționalitate. Instanța apreciază, de asemenea, că nici din perspectiva art. 44 din Constituție, respectiv a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se relevă o încălcare a dreptului de proprietate privată, întrucât norma juridică ce face obiectul controlului de constituționalitate reglementează în considerarea prezumției de bună-credință în exercitarea drepturilor civile recunoscute de lege, orice exercitare a unui drept civil cu nesocotirea limitelor sale interne sau cu rea-credință ținând de temeinicia cererii de chemare în judecată, nu de conformitatea normei juridice cu dispozițiile constituționale. ...