Decizia CCR nr. 225/2024Punctul 7

7. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, întrucât prevederile art. 3 din Legea nr. 29/2018 vizează o măsură de amnistie fiscală, iar legiuitorul a stabilit în mod clar natura obligațiilor fiscale supuse acesteia (diferențele de TVA și accesoriile), intervalul de timp pentru care sunt calculate - prin stabilirea unei limite superioare (31 decembrie 2016) și modalitatea de individualizare (decizie de impunere comunicată contribuabilului până la data intrării în vigoare a legii). Or, situațiile la care se face referire în motivarea excepției nu sunt similare cu acestea, pentru a se putea vorbi de un regim discriminatoriu, deoarece în acest din urmă caz obligațiile fiscale nu au fost individualizate printr-un act administrativ-fiscal, care să reprezinte titlu de creanță al statului, neputând intra în sfera amnistiei fiscale sume de bani în privința cărora nu a fost stabilită obligația de plată. ...