Decizia CCR nr. 221/2024Punctul 6

6. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 158 alin. (3) și (4) din Codul penal prin raportare la art. 199 din același cod sunt neconstituționale. Arată că dispozițiile de lege criticate stabilesc că pentru persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanții lor legali sau cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege, iar în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu în condițiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însușită de procuror. Astfel, în cauzele având ca obiect infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 199 din Codul penal, respectiv violența în familie, săvârșită asupra unor persoane lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, în situația în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare la plângerea prealabilă, fără să fi fost pusă în mișcare și din oficiu de către Ministerul Public, se ajunge la aplicarea unui regim diferit fără să existe o justificare obiectivă și rațională, nefiind respectat interesul superior al persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, întrucât reprezentanții legali ai acestora pot să retragă plângerea formulată, fără a fi necesară încuviințarea Ministerului Public. Apreciază că prevederile de lege criticate sunt lipsite de claritate și previzibilitate și creează discriminare între persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă victime ale violenței în familie pentru care acțiunea penală s-a pus în mișcare din oficiu, situație în care retragerea plângerii penale de către reprezentantul legal poate opera numai cu încuviințarea Ministerului Public, pe de o parte, și persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă victime ale violenței în familie pentru care acțiunea penală s-a pus în mișcare la plângerea prealabilă a reprezentantului legal, caz în care retragerea plângerii penale prealabile de persoana care a introdus-o se poate face fără încuviințarea Ministerului Public, fiind afectat, în acest fel, interesul victimelor, în condițiile în care de cele mai multe ori retragerea plângerii se face ca urmare a presiunilor exercitate asupra reprezentantului legal. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, și Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României). Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 15 martie 2016, pronunțată în Cauza M.G.C. împotriva României, că statele trebuie să ia măsuri destinate să asigure o protecție efectivă, în special a copiilor, pentru a preveni relele tratamente despre care autoritățile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință. ...