Decizia CCR nr. 211/2024Punctul 17

17. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În subsidiar, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la Decizia Curții Constituționale nr. 63 din 22 ianuarie 2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, arată că regimul pedepselor constituie expresia politicii penale a statului, fiind de competența exclusivă a Parlamentului, în calitatea acestuia de unică autoritate legiuitoare a țării. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, astfel încât revine legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze, potrivit unor criterii ce țin de politica penală, incriminarea unor fapte care aduc atingere relațiilor sociale, cu obligația de a respecta, în același timp, prevederile constituționale, precum și pe cele de tehnică legislativă. În acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Mai mult decât atât, alegerea regimului sancționator în cazul faptelor considerate infracțiuni nu este de natură să afecteze caracterul legal al sancțiunii penale ori proporționalitatea acesteia, de vreme ce limitele pedepselor aplicabile pentru toate tipurile de infracțiuni sunt în mod expres prevăzute de lege, prin norme clare, accesibile și previzibile, aspecte întru totul aplicabile și în cazul infracțiunii de contrabandă. ...