Decizia CCR nr. 193/2024Punctul 21

21. Distinct de cele mai sus menționate, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită și de faptul că art. 6 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu explică în mod clar și concis ce se înțelege prin onorariul executorului judecătoresc, context în care urmărește ca normele supuse controlului de constituționalitate să primească o anumită interpretare, pe care să o realizeze instanța de contencios constituțional și prin care, practic, aceasta să legifereze cu privire la această formă de acordare a ajutorului public judiciar. Or, cu privire la conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în virtutea rolului său activ și a plenitudinii de jurisdicție. ...