Decizia CCR nr. 185/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că în contextul în care legiuitorul nu a inclus și cauțiunea ca formă de ajutor public judiciar, dispozițiile criticate sunt neconstituționale. Apreciază că omisiunea legislativă invocată are relevanță constituțională, având în vedere că generează încălcarea art. 16 și 21 din Constituție, sens în care invocă Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, prin care Curtea Constituțională a reținut că dacă în discuție este o omisiune legislativă, în virtutea rolului său de garant al supremației Constituției, nu poate ignora viciul de neconstituționalitate existent, deoarece tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea unui drept fundamental. Or, în speță, autorul excepției susține că tocmai omisiunea și imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului său de acces liber la justiție. De asemenea, un alt argument al neconstituționalității reglementării criticate este acela conform căruia, dacă s-a început procedura executării silite și prin poprire, așa cum este și situația din speță, orice sumă de bani existentă în contul unei persoane este indisponibilizată, iar accesul la aceste sume se poate realiza numai după încheierea procedurii de executare, care poate dura o perioadă îndelungată. Apreciază că acest inconvenient legislativ se poate remedia prin includerea cauțiunii în sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și, astfel, este garantat accesul la un proces echitabil. ...