Decizia CCR nr. 160/2024Punctul 20

20. Distinct de acestea, Curtea învederează că, așa cum s-a arătat la obiectul excepției de neconstituționalitate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 a fost în vigoare și a fost abrogată prin art. 354 lit. b) din Legea nr. 207/2015, iar, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, abrogarea poate fi totală sau parțială și are caracter definitiv (art. 64). În ceea ce privește conflictul temporal al actelor normative, potrivit art. 346 din Legea nr. 207/2015, reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a Legii nr. 207/2015, în măsura în care nu contravin prevederilor acesteia, iar trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se consideră a fi făcute la Codul de procedură fiscală, reprezentat de Legea nr. 207/2015. Referitor la aplicarea legii noi și ultraactivarea legii vechi, potrivit art. 352 din Legea nr. 207/2015, dispozițiile acestui cod se aplică (i) numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare, iar (ii) procedurile de administrare începute înainte de data intrării în vigoare a acestui cod rămân supuse legii vechi; (iii) dispozițiile art. 181 sunt aplicabile creanțelor fiscale născute după data de 1 ianuarie 2016; (iv) acest cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016. Cu privire la termenele procedurale, art. 347 din Legea nr. 207/2015 statuează că termenele în curs la data intrării în vigoare a acestui cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă, iar cauzele de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție se supun legii în vigoare la data la care acestea au intervenit. ...