Decizia CCR nr. 153/2024Punctul 8

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prin introducerea sintagmei „de la data producerii pagubei“ în cuprinsul textului de lege criticat, legiuitorul a stabilit că termenul de prescripție curge de la data producerii pagubei, chiar dacă creditorul are sau nu cunoștință despre producerea pagubei, ceea ce conduce la încălcarea dreptului persoanei interesate la un proces echitabil, drept recunoscut și prin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și la o inegalitate de drepturi între categoriile de participanți la procesul civil. Stabilirea începerii cursului prescripției de asemenea manieră este lipsită de logică juridică, întrucât este de esența prescripției să sancționeze pasivitatea creditorului, pasivitate care presupune cunoașterea faptului că acesta are un drept de creanță asupra debitorului, dar care nu acționează într-un termen stabilit. În această situație, legiuitorul nu mai sancționează pasivitatea creditorului și nu mai este vorba despre un termen al prescripției extinctive, ci se instituie un adevărat termen de decădere de 3 ani din dreptul de a mai formula acțiuni în justiție în vederea recuperării pagubei, decădere care este incompatibilă cu prevederile constituționale invocate. ...