Decizia CCR nr. 153/2024Punctul 11

11. Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la art. 21 din Legea fundamentală, și anume Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, potrivit căreia liberul acces la justiție presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, iar legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Totodată, arată că, începând cu Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, Curtea Constituțională a statuat că instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care își produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiție, finalitatea lor fiind, dimpotrivă, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestui drept constituțional, prevenindu-se eventualele abuzuri și limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilității și securității raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigențe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exercițiului unui anumit drept având consecință fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ținut să le acorde ocrotire, în egală măsură. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, instanța judecătorească arată, după invocarea jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii, că dispozițiile criticate instituie o excepție de la regula generală stabilită în Codul civil, tocmai pentru a fi asigurată într-o mai mare măsură protecția salariaților. Privite și din perspectiva „criteriului obiectiv și rezonabil“, dispozițiile criticate apar ca fiind întemeiate pe un atare criteriu, dată fiind necesitatea asigurării protecției sociale a salariaților, prevăzută și garantată de art. 6 din Codul muncii. ...