Decizia CCR nr. 86/2024Punctul 11

11. Referitor la prevederile art. 47 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, se susține că sunt constituționale numai în măsura în care funcția de inspector-șef este ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de judecător, fiind contrare art. 1 alin. (5) , art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (1) din Constituție atunci când funcția ar fi ocupată de un inspector judiciar care are calitatea de procuror. Se arată că dispozițiile criticate nu sunt clare și previzibile, întrucât nu conțin prevederi exprese la procedura confirmării/infirmării motivate a rezoluțiilor inspectorilor judiciari atunci când funcția de inspector-șef este ocupată de un procuror, care nu are competența constituțională să efectueze controlul de legalitate al actelor administrative emise în procedura contenciosului disciplinar, nu este independent conform statutului său constituțional și nu poate interveni în procedura de cercetare a unui judecător prin confirmarea/infirmarea rezoluțiilor, în considerarea separației funcționale a Inspecției Judiciare în raport cu calitatea magistratului cercetat disciplinar. Autoarea excepției susține criticile de neconstituționalitate și în ipoteza în care inspectorulșef este în imposibilitate obiectivă de exercitare a funcției, iar, potrivit art. 69 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 317/2004, înlocuitorul lui de drept este inspectorul-șef adjunct, care a avut și are calitatea de procuror de la înființarea Inspecției Judiciare. Aceleași critici sunt susținute și cu privire la dispozițiile art. 69 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 317/2004, în ipoteza în care inspectorului-șef adjunct, având calitatea de procuror, îi sunt delegate atribuțiile prevăzute exclusiv în sarcina inspectorului-șef. În situația confirmării rezoluției de sesizare în materie disciplinară a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, instanța trebuie să fie legal învestită de inspectorul-șef, în caz contrar întreaga procedură de cercetare disciplinară fiind lovită de nulitate absolută. ...