Decizia CCR nr. 81/2024Punctul 18

18. În expunerea argumentelor care au fundamentat această soluție de admitere, Curtea Constituțională a analizat prevederile art. 539 din Codul de procedură penală în contextul interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție atât prin Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii - și invocată și în prezenta cauză -, cât și prin Decizia nr. 11 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al aceleiași instanțe supreme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 24 iulie 2019. Reținând cele stabilite în prima decizie menționată, și anume faptul că hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăși, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate, prin cea de-a doua decizie indicată s-a stabilit, în continuare, cu privire la caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate, că acesta nu poate fi dedus din soluția pronunțată în rezolvarea conflictului de drept penal de către instanța învestită cu soluționarea în fond a cauzei, ci trebuie constatat de organele competente prin raportare la prevederile legale aplicabile în materie. Așadar, nelegalitatea măsurii preventive privative de libertate trebuie demonstrată și trebuie să rezulte din încălcări determinate ale legii, adică nerespectarea condițiilor legale de luare, prelungire ori menținere a măsurii preventive (paragrafele 28 și 29 din Decizia nr. 136 din 3 martie 2021). ...