Decizia CCR nr. 640/2021Punctul 14

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia din Dosarul Curții Constituționale nr. 1.832D/2018 susține, în esență, că normele criticate sunt constituționale în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute în text cazurile în care se stabilește caracterul nelegal al măsurii preventive. Susține, de asemenea, că impunerea cerinței ca nelegalitatea măsurii privative de libertate să fie constatată explicit prin actele jurisdicționale, prevăzute în cuprinsul art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, contravine dispozițiilor constituționale care garantează dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care nu este instituită o obligație a instanței de judecată penală de a aprecia post factum, după o hotărâre de achitare, cu privire la legalitatea/nelegalitatea arestului preventiv, deoarece nu sunt reglementate mijloace procedurale care să permită instanței de judecată să facă acest lucru, în condițiile în care o hotărâre de achitare trebuie să cuprindă o serie de elemente, mai puțin dacă detenția a fost legală sau nu, iar revocarea/înlocuirea măsurii arestului preventiv are ca temeiuri juridice o multitudine de cauze, însă reținerea unuia sau altuia dintre aceste temeiuri în baza cărora măsura arestului preventiv încetează sau este înlocuită nu înseamnă ab initio că măsura a fost legală sau nelegală, în condițiile în care, dacă instanța de judecată consideră că starea de arest trebuie să înceteze din diverse motive, nu este ținută să analizeze restul motivelor de revocare/încetare. ...