Decizia CCR nr. 600/2025Punctul 14

14. Prin Decizia nr. 574 din 1 octombrie 2019, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate reprezintă aplicarea și dezvoltarea, în cadrul legislației infraconstituționale, a garanțiilor constituționale privitoare la libertatea individuală. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (6) din Constituție, „În faza de judecată instanța este obligată, în condițiile legii, să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanța constată că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea privării de libertate“, iar, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (7) din Constituție, „Încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege“. Curtea a reținut, de asemenea, că prevederile art. 23 alin. (9) din Constituție, care stabilesc că „Punerea în libertate a celui reținut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege“, constituie o garanție a libertății individuale care se adaugă celorlalte garanții stabilite de legiuitorul constituant în cadrul aceluiași text constituțional și care trebuie deopotrivă respectate și aplicate. ...