Decizia CCR nr. 48/2024Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că Legea-cadru nr. 284/2010 a prevăzut la art. 21 ca locurile de muncă și categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele legii, precum și condițiile de acordare a acestuia să se stabilească prin regulament elaborat de ministerul coordonator al domeniului de activitate bugetară Administrație, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului coordonator, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate. Doar în baza unui astfel de regulament, care ar fi fost emis în condiții de legalitate și de constituționalitate, s-ar fi putut stabili un cuantum unic sau cuantumuri diferențiate ale acestui spor, inferioare valorii procentuale de 15%. Însă un astfel de regulament nu a fost elaborat nici la data de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a legii, și nici ulterior, fiind prorogat în mod repetat până la data de 1 ianuarie 2018, dată la care legea respectivă nici nu mai era în vigoare. În acest context apreciază că dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 contravin principiului separației și echilibrului puterilor în stat, întrucât o atribuție aparținând exclusiv Parlamentului urma să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii organice, respectiv prin hotărâre a Guvernului, iar astfel se transmite competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic către puterea executivă. ...