Decizia CCR nr. 32/2024Punctul 9

9. Analizând definiția reglementată de art. 1 lit. q) , rezultă că una dintre condițiile distinctive pe care trebuie să le îndeplinească gestionarii consacrați este să fi deținut anterior atribuirii directe a gestiunii pentru un anumit fond cinegetic calitatea de gestionar al respectivului fond. Autoarea excepției consideră că acesta este un „pseudocriteriu“ ce nu îndeplinește condiția de a fi „necesar și suficient“ pentru acordarea preferinței în favoarea gestionarului anterior. În mod obiectiv, celelalte „condiții“ prevăzute de text (contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa; își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv; nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare), deși sunt inerente viitoarei contractări, se transformă în condiții pur formale, deoarece calitatea de gestionar consacrat nu poate fi deținută decât de un unic gestionar, respectiv cel care a deținut anterior gestiunea asupra fondului cinegetic respectiv. Dacă acesta își manifestă, în mod pur potestativ, intenția de a încheia un nou contract de gestionare pe același fond cinegetic, toți ceilalți potențiali gestionari sunt eliminați, prin efectul dispozițiilor legale criticate, fiind astfel discriminați. Nu contează nici faptul că un potențial gestionar a mai încheiat anterior un alt contract de gestiune, însă asupra unui alt fond cinegetic, calitatea de gestionar consacrat depinzând în totalitate de acest criteriu al teritorialității. ...