Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 48

48. Cu referire la pretinsa încălcare a principiului egalității de șanse și al nediscriminării, Curtea observă că noțiunea de „gestionar consacrat“ nu este nou-introdusă cu prilejul modificării și completării Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015, aceasta existând încă din forma inițială a Legii nr. 407/2006 [la art. 1 lit. l) ], sub o definiție ușor diferită decât cea în vigoare în prezent, care prevedea aceeași soluție legislativă de principiu, potrivit căreia gestionarul consacrat este acea persoană care a gestionat, anterior organizării atribuirii directe pentru fondul cinegetic respectiv, același fond cinegetic și care îndeplinește simultan și alte condiții prevăzute de lege, în prezent fiind reglementate următoarele: contractul de gestionare nu a încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv și nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare. În acest context legal și factual specific litigiului în care s-a ridicat excepția, se observă că autoarea excepției nu a fost nemulțumită în momentul încheierii contractului de gestionare din 2011 cu gestionarul propus, chiar dacă și atunci erau reglementate, în esență, aceeași definiție a gestionarului consacrat și același mecanism potrivit căruia asociațiile de proprietari de teren puteau propune propriul gestionar pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, fiind nemulțumită doar cu prilejul prelungirii, în anul 2018, a duratei acestui contract în favoarea aceluiași gestionar, care, între timp, s-a încadrat în definiția „gestionarului consacrat“, dar pe care asociația de proprietari nu mai dorește să îl propună în continuare ca gestionar al faunei cinegetice corespunzătoare fondului cinegetic al cărui proprietar de teren majoritar este asociația. Or, producerea firească a efectelor juridice specifice unei norme de drept, generate, în cazul de față, de o anumită cronologie a faptelor juridice și îndeplinirea unor condiții legale diferit reglementate în timp, nu poate fi interpretată ca fiind discriminatorie în raport cu o situație legală și factuală din trecut, fără ca această interpretare să nu sufere de un anumit grad de subiectivism și arbitrar, determinat de o conjunctură pretins nefavorabilă în care se află, la un moment dat, destinatarul acelei norme juridice. ...