Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 11

11. Caracterul nelegitim al categorisirii operate în baza textelor legale criticate conduce în mod direct la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, al egalității de șanse și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Constituție, în acest caz fiind vorba (în acord cu jurisprudența în materie a Curții Constituționale - Decizia nr. 36 din 2 aprilie 1996) de afectarea dreptului constituțional de asociere al persoanelor fizice, câtă vreme acestea nu pot participa în mod activ și real la atribuirea în gestiune a fondurilor cinegetice, deci la atingerea scopului pentru care în mod legal s-au asociat. Tratamentul privilegiat de care se bucură gestionarii consacrați nu se justifică, însă, printr-o situație obiectiv diferită, astfel că posibilitatea de a încheia, în condiții egale, un contract de gestionare a faunei cinegetice trebuie în egală măsură conferită atât fostului gestionar al respectivului fond cinegetic, cât și oricărui alt potențial gestionar care îndeplinește aceleași condiții profesionale/garanții în îndeplinirea sarcinii de gestionare. La adoptarea Legii nr. 149/2015 nu a fost expus niciun motiv obiectiv care să justifice necesitatea modificării cadrului normativ existent în sensul reconsiderării ordinii de atribuire prin reglementarea unei preferințe acordate gestionarilor care dețin în gestiune fonduri cinegetice, în detrimentul celorlalți gestionari. Dezideratul noii legi a fost de îmbunătățire a măsurilor de protecție a faunei cinegetice, ceea ce denotă o anumită ineficiență a gestionărilor trecute, iar acest deziderat nu ar putea fi în mod obiectiv atins dacă gestionarii fondurilor cinegetice rămân, în permanență, aceiași. În realitate, legiuitorul a perpetuat neajunsurile actului de gestionare pendinte prin legiferarea statutului de privilegiat al gestionarilor, care au calitatea de parte în cadrul contractelor de gestionare aflate în derulare. Prin urmare, discriminarea tuturor celorlalți potențiali gestionari se întemeiază pe o cauză nelegitimă, tratamentul juridic diferit în care se află cele două categorii de gestionari neavând o justificare obiectivă și rațională; dimpotrivă, condițiile ce configurează statutul de gestionar consacrat pot conduce la arbitrar. Condiția gestionării anterioare (criteriul teritorialității) nu poate reprezenta, în sine, o garanție a calității sporite a activității de gestionare și creează doar aparența unei calificări superioare, prin chiar denumirea improprie de „gestionar consacrat“. Pentru atingerea scopului declarat al legii, trebuie să prevaleze alte condiții obiective și exterioare, de performanță, care să protejeze în mod real resursa naturală reprezentată de fauna cinegetică (cum ar fi: resurse materiale și măsuri de pază sporite, gospodărire durabilă, asigurarea sporului speciilor de interes cinegetic și a efectivelor optime, combaterea dăunătorilor, a exemplarelor degenerate, diversificarea speciilor). Or, cadrul legal existent prevede exclusiv condiții minime de calitate a activității de gestionare, împiedicând performanța în actul de gestionare și promovând imobilismul, ceea ce este antagonic cu orice rezultate performante și descurajează mediul concurențial. ...