Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 50

50. Prin urmare, la mecanismul atribuirii (directe sau prin licitație publică) a dreptului de gestionare au vocație trei categorii de gestionari: gestionarii consacrați, gestionarii propuși și ceilalți gestionari. Faptul că gestionarii consacrați se află pe prima poziție în ordinea atribuirii directe, astfel cum este stabilită de art. 8 alin. (1) , nu are semnificația unei discriminări pozitive, deoarece situația acestora nu este în mod obiectiv și rezonabil comparabilă cu cea a celorlalți gestionari - propuși sau oricare alții. Elementul obiectiv care justifică tratamentul juridic diferit îl reprezintă tocmai calitatea de gestionar anterior al aceluiași fond cinegetic, ceea ce îndreptățește o prezumție a experienței și cunoașterii specificului acelui fond cinegetic. Alături de acest considerent, un element justificativ îl reprezintă și importanța continuității activității de gestiune desfășurată de același gestionar pe raza aceluiași fond cinegetic pentru o exploatare cât mai durabilă, stabilă și eficientă a fondului cinegetic, care include și fauna de interes cinegetic - resursă naturală regenerabilă, bun public de interes național și internațional. Acest așa-numit de autoarea excepției criteriu al teritorialității nu este însă suficient pentru atribuirea directă, ci trebuie îndeplinite cumulativ și alte condiții, respectiv: contractul de gestionare să nu fi încetat din culpa sa, își manifestă intenția de a gestiona în continuare fauna cinegetică de pe fondul cinegetic respectiv, nu înregistrează datorii privind plata tarifului de gestionare la data solicitării și acceptă tariful de gestionare. Contrar susținerilor autoarei excepției, nu este suficientă simpla manifestare de voință a gestionarului consacrat de continuare a gestionării faunei cinegetice de pe același fond cinegetic, fiind necesare în plus o serie de alte elemente care țin/depind, într-adevăr, de conduita gestionarului pe perioada derulării contractului anterior, însă prezintă componente de natură obiectivă, cum este condiția privind plata la zi a tarifului de gestionare. Întrucât principiul nediscriminării impune nu doar tratament egal pentru situații egale sau comparabile, ci obligă, în egală măsură, ca unor situații ce se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil să le corespundă un tratament juridic diferit, Curtea conchide că textele de lege criticate nu încalcă acest principiu în sensul instituirii unei discriminări pozitive în favoarea gestionarilor consacrați. ...