Decizia CCR nr. 45/2024Punctul 17

17. Astfel, Curtea observă că dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 stabilesc condițiile care trebuie respectate de către contribuabili pentru a putea beneficia de dreptul de deducere, o astfel de reglementare fiind necesară administrării eficiente a taxelor datorate bugetului general consolidat, și reprezintă, totodată, o detaliere a drepturilor și obligațiilor părților din raporturile juridice fiscale. Potrivit regulii generale, dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată ia naștere în momentul în care taxa devine exigibilă. Dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aparține oricărei persoane impozabile pentru bunurile care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă și, nu în ultimul rând, asupra taxei pe valoarea adăugată achitate pentru bunurile importate, dacă acestea sunt destinate, potrivit criticii formulate în speță, desfășurării de operațiuni taxabile. În acest context, prin Decizia nr. 941 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 4 august 2010, Curtea Constituțională a subliniat că normele criticate sunt norme tehnice puse la îndemâna autorităților fiscale prin care se prevede procedura de rambursare a taxei pe valoarea adăugată. ...