Decizia CCR nr. 41/2024Punctul 16

16. Prin critica de neconstituționalitate prezentată, autorul excepției formulează, în realitate, apărări față de soluția nefavorabilă dată de instanța de fond cu privire la excepția de necompetență materială a tribunalului, anterior invocată de același autor. Astfel, critica de neconstituționalitate, deși are un aparent caracter general și impersonal, are în vedere, în realitate, strict situația litigioasă din cauză, în care sunt contestate legalitatea și temeinicia unui act emis de președintele curții de apel - autoritate pe care autorul excepției o consideră de nivel „central“ (și nu „local“ sau „județean“) în termenii dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și care determină, în opinia sa, competența materială de judecată a curții de apel, și nu a tribunalului. Arată, în acest sens, că o entitate din cadrul puterii judecătorești nu poate fi plasată în plan local sau județean sub aspectul stabilirii competenței materiale de judecată a actelor pe care aceasta le emite, ci doar la nivel central, prin prisma funcției de înfăptuire a justiției pe care o realizează ca serviciu public național. Consideră că dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale tocmai prin lipsa clarificării acestor aspecte care sunt definitorii pentru stabilirea competenței materiale de judecată, astfel cum este partajată între tribunal și curtea de apel. ...