Decizia CCR nr. 757/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 155 alin. (3) din Codul penal încalcă principiul legalității, egalitatea în drepturi și dreptul la un proces echitabil, întrucât un act de procedură îndeplinit față de un participant la infracțiune întrerupe în mod necondiționat cursul prescripției și față de ceilalți participanți, deși aceștia nu au cunoștință de actul respectiv, care nu le este comunicat, fiind îndeplinit față de o altă persoană. Consideră, astfel, că textul de lege criticat este lipsit de claritate și previzibilitate. Arată că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză“, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. Astfel, Curtea a constatat că întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele într-o manieră completă, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Consideră că argumentele reținute în decizia mai sus menționată sunt cu atât mai mult aplicabile în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 155 alin. (3) din Codul penal, în care un act de procedură efectuat față de unul dintre participanți întrerupe cursul prescripției și cu privire la ceilalți participanți, mai ales în situația în care aceștia din urmă nu au nicio calitate procesuală - de suspect sau de inculpat - la momentul efectuării respectivului act de procedură. ...