Decizia CCR nr. 677/2023Punctul 129

129. În sfârșit, Curtea observă că dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 nu fac nicio referire expresă la categoriile de personal bugetar din care fac parte și reclamanții din acțiunile în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate și nici la categoriile de personal de ale căror indemnizații vor reclamanții să beneficieze. Legătura dintre textele formal criticate, respectiv art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, și criticile efectiv formulate, adică soluția concretă pe care reclamanții o doresc de la instanțele judecătorești, este greu de decelat. Curtea Constituțională nu are competența de a exclude din ordinea de drept posibile interpretări ale unor norme legale care sunt străine de conținutul normativ al acesteia. Între norma de drept primar, pe de o parte, și interpretarea acesteia, pe de altă parte, există o legătură indisolubilă. Interpretarea, pentru a nu deveni un simplu procedeu retoric prin care, în fapt, se dorește impunerea, cu ocolirea puterii legiuitoare, unor noi norme juridice, trebuie să vizeze în mod strict norme juridic în vigoare. Or, în prezenta cauză, autorii excepției nu aduc în discuție un aspect ce vizează interpretarea, ca operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare, ci o chestiune de greșită înțelegere a textului criticat de către unele instanțe judecătorești care, prin utilizarea unui raționament fals interpretativ, denaturează însuși conținutul actului normativ. Remediul îl constituie controlul judiciar și nu controlul de constituționalitate. ...