Decizia CCR nr. 615/2023Punctul 6

6. Tribunalul Galați - Secția penală apreciază că cele două criterii indicate în cuprinsul dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, în vederea evaluării stării de pericol pentru ordinea publică, întrunesc exigențele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării prezumției de nevinovăție. Reține, în acest sens, că starea de pericol pentru ordinea publică nu poate fi evaluată doar la nivel abstract, în raport cu natura infracțiunii și limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, ci trebuie analizată in concreto, în funcție de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în această etapă procesuală, analiza efectuată de judecător descrie un stadiu al suspiciunii, iar nu o constatare a vinovăției. Arată că elementele de fapt și de drept ce trebuie examinate și analizate în cazul măsurilor preventive nu sunt aceleași cu cele care trebuie examinate și care fundamentează faptele și vinovăția inculpatului în urma cercetării judecătorești și care constituie obiect al judecății. Reține că, în cazul măsurii arestării preventive, se examinează probele care justifică suspiciunea rezonabilă de comitere a faptelor reglementate de legea penală, precum și incidența cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art. 223 din Codul de procedură penală, care nu înfrâng prezumția de nevinovăție. Concilierea dintre existența și aplicarea măsurilor preventive privative de libertate și recunoașterea și prezența perpetuă a prezumției de nevinovăție pe tot parcursul procesului penal se realizează prin observarea dinamicii acesteia din urmă, a modului în care, dintr-o noțiune abstractă cu valoare de garanție a drepturilor fundamentale ale individului, aceasta capătă substanță pe măsura derulării procesului penal. ...