Decizia CCR nr. 624/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că norma procesual penală criticată nu respectă condițiile de claritate și previzibilitate stabilite în art. 1 alin. (5) din Constituție, determinând o limitare nejustificată a dreptului la petiționare. Astfel, apreciază că norma nu este clară sub aspectul dreptului persoanei a cărei plângere împotriva soluțiilor de clasare a fost admisă, s-a infirmat ordonanța procurorului de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași ori altă soluție de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, de a formula plângere la judecătorul de cameră preliminară. Reține că, anterior noului Cod de procedură penală, această problemă de drept a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009. Observă că în actuala reglementare exisă un dubiu asupra aplicării în continuare a deciziei instanței supreme, precitată, având în vedere că, potrivit art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior. Susține că excepția de neconstituționalitate ar trebui admisă, având în vedere că aplicarea corelativă a dispozițiilor art. 340 alin. (1) și ale art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală pare să restrângă dreptul persoanei a cărei plângere împotriva soluțiilor de clasare a fost admisă, s-a infirmat ordonanța procurorului de netrimitere în judecată și s-a dat aceeași ori altă soluție de netrimitere în judecată, pentru alte motive sau pentru unele dintre motivele invocate de petent, de a formula plângere la judecătorul de cameră preliminară. Mai mult, susține că, în această situație, este neclar dacă judecătorul de cameră preliminară va aplica dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 21 din Constituție, permițând accesul la justiție al petentului a cărui plângere a fost admisă de către procurorul ierarhic superior, sau va aplica în continuare Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, cu toate că dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală interzic expres atacarea cu plângere la procurorul ierarhic superior a ordonanțelor prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor de urmărire penală. ...