Decizia CCR nr. 617/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 90 lit. b) coroborate cu lit. c) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale prin prisma neincluderii obligativității asistenței juridice în faza de urmărire penală, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Totodată, susține că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care sintagma „orice persoană“ nu include și persoana făptuitorului, respectiv persoana împotriva căreia există suspiciunea rezonabilă că este principalul răspunzător/unul dintre principalii răspunzători pentru săvârșirea infracțiunii ce urmează să fie cercetată. Din această perspectivă, susține că persoana împotriva căreia există suspiciunea rezonabilă că se va atrage răspunderea sa penală nu poate avea în mod legal capacitatea de a fi martor, deoarece aceasta ar însemna practic autoincriminarea sa. Mai mult, susține că actuala reglementare nu oferă un remediu efectiv de a fi înlăturată declarația de martor dată de persoana învinuită. Nici după dobândirea calității de suspect, această persoană nu poate solicita înlăturarea declarației sale acordate în calitate de martor, pe fondul lipsei cadrului legal necesar. ...