Decizia CCR nr. 617/2023Punctul 21

21. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, în raport cu criticile formulate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 iulie 2020, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere și la neautoincriminare, este neconstituțională. În decizia menționată anterior, Curtea a reținut că, în forma în vigoare la data examinării, art. 118 din Codul de procedură penală reglementa „dreptul martorului de a nu se acuza“ ca obligație procesuală negativă a organului judiciar, care nu putea folosi declarația dată în calitate de martor împotriva persoanei care a avut sau a dobândit, ulterior declarației, calitatea de suspect sau de inculpat în aceeași cauză. Astfel, Curtea a constatat că art. 118 din Codul de procedură penală, în forma la data examinării, avea în vedere două ipoteze, și anume: (i) ipoteza în care persoana era audiată în calitate de martor după momentul începerii urmăririi penale cu privire la faptă, iar, ulterior, dobândea calitatea de suspect și (ii) ipoteza în care persoana avea deja calitatea de suspect sau inculpat și, ulterior, organul judiciar dispunea disjungerea cauzei, iar, în dosarul nou-format, persoana dobândea calitatea de martor (paragraful 62). ...