Decizia CCR nr. 612/2023Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că măsurile asigurătorii luate față de bunurile și conturile unei persoane juridice reprezintă veritabile măsuri preventive pentru persoana juridică respectivă. În egală măsură, apreciază că măsurile asigurătorii luate față de bunurile și conturile unei persoane fizice reprezintă veritabile măsuri preventive, mai ales în situațiile în care aceste măsuri asigurătorii vizează toate bunurile mobile și imobile, prezente și viitoare ale persoanei în cauză. Având în vedere raportarea și compararea măsurilor asigurătorii cu măsurile preventive, apreciază că sunt pe deplin aplicabile considerentele de la paragraful 24 al Deciziei Curții Constituționale nr. 712 din 4 decembrie 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211-217 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, susține că măsurile asigurătorii, luate față de o persoană juridică, în special cele din cursul urmăririi penale, nu trebuie să dăinuie sine die, fiind nu doar necesar, ci și obligatoriu ca aceste măsuri să fie verificate periodic de către un magistrat independent și imparțial. De asemenea, în ceea ce privește durata măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal, apreciază că sunt aplicabile considerentele de la paragrafele 17 și 20 ale Deciziei Curții Constituționale nr. 712 din 4 decembrie 2014. Cât privește dispozițiile art. 330 din Codul de procedură penală susține că și acestea sunt neconstituționale prin raportare la cele expuse anterior, precum și prin faptul că nu pot fi disociate de prevederile care reglementează expres instituția măsurilor asigurătorii, câtă vreme măsurile asigurătorii dispuse față de o persoană juridică reprezintă veritabile măsuri preventive. În concluzie, susține că art. 207 din Codul de procedură penală ar trebui să aibă un corespondent în cadrul reglementării măsurilor asigurătorii. În ceea ce privește dispozițiile art. 494 din Codul de procedură penală invocă prevederile art. 31 alin. (2) Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora, în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor dispoziții din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare. ...