Decizia CCR nr. 563/2023Punctul 7

7. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, acestea fiind contrare art. 21 alin. (2) din Constituție. Legea nr. 85/2014 stabilește limitele în care poate acționa administratorul special al unei societăți aflate în procedura insolvenței, acesta fiind împuternicit să reprezinte interesele acționarilor/asociaților/ membrilor debitorului, însă în reglementarea cuprinsă la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 termenul de desemnare este lăsat la latitudinea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, care va emite notificările de deschidere a procedurii de îndată, fără a fi ținut de vreun termen, legea stabilind doar o dată-limită, și anume cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, urmând ca în următoarele 10 zile să fie convocată adunarea generală. Astfel, legea stabilește termenul în care se va face convocarea, fără însă a menționa că adunarea generală trebuie să aibă loc în interiorul celor 10 zile, context în care interesele acționarilor/ asociaților/membrilor debitorului în procedura insolvenței nu pot fi apărate, întrucât societatea nu are un administrator special. În mod concret, în cauza dedusă judecății, persoana care este opțiunea asociaților debitoarei pentru funcția de administrator special nu a fost desemnată potrivit legii, astfel că nu poate acționa în această calitate pentru a ataca hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței până la desemnarea legală, care poate depăși termenul de 7 zile în care se poate introduce apelul, reglementat la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. În ceea ce privește dispozițiile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, instanța opinează că acestea sunt constituționale, nu reglementează drepturi care pot fi analizate din perspectiva accesului liber la justiție, ci dreptul judecătorului-sindic de a dispune ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului, și nici nu sunt criticate în mod concret. Astfel, constituționalitatea acestor din urmă prevederi, raportat la art. 21 din Constituție, ar putea fi analizată doar sub aspectul momentului de la care se dispune ridicarea dreptului de administrare, respectiv de la data deschiderii procedurii și nu de la data numirii unui administrator special. ...