Decizia CCR nr. 585/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în situația în care denunțul formulat în timpul judecății s-a materializat după soluționarea definitivă a cauzei, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor sunt aplicabile pe calea contestației la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, fiind vorba despre o cauză de micșorare a pedepsei. Arată că problema de constituționalitate se referă la situația unui denunț formulat în termen (în cursul urmăririi penale sau al judecății), dar valorificat de organul de urmărire penală după condamnarea definitivă a denunțătorului, respectiv la posibilitatea invocării acestuia pe calea unei contestații la executare formulate în baza art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Cu alte cuvinte, deși martorul a avut atitudinea activă impusă de art. 19 din Legea nr. 682/2002, efectul acesteia este temporizat de ritmicitatea sau de lipsa de celeritate a desfășurării urmăririi penale. În acest caz, recunoașterea beneficiului conferit de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 este împiedicată de o cauză externă voinței și conduitei persoanei care a formulat denunțul și generează riscul existenței unui tratament juridic diferențiat față de persoana aflată într-o situație similară, dar ale cărei denunț și atitudine activă au produs efectul facilitării identificării și tragerii la răspundere penală a autorului unei infracțiuni grave, concretizat în acte și măsuri procesuale, înainte de soluționarea definitivă a cauzei în care este inculpată. ...