Decizia CCR nr. 549/2023Punctul 25

25. Referitor la dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și că neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere adusă dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, precum și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Însă Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea unor asemenea reglementări, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată. Prin urmare, textul criticat nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind protecția proprietății (a se vedea Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, precitată, paragraful 21). ...