Decizia CCR nr. 365/2020Punctul 25

25. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, prin Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, precitată, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și că neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei). Însă, Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea reglementării criticate (art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar), nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată. ...