Decizia CCR nr. 536/2023Punctul 18

18. În cauza de față se constată că succinta motivare formulată de autorul excepției, prin care susține că textele de lege criticate nu sunt clare, previzibile și predictibile, nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, prin care să fie relevat raportul de contrarietate dintre o normă juridică primară și o normă constituțională sau un principiu fundamental. Susținerile formulate au un caracter general, vag și nu cuprind niciun argument concret prin care să se demonstreze pretinsele carențe calitative ale fiecărui text atacat și modul în care acestea ar afecta drepturile și libertățile fundamentale sau un interes al autorului excepției. Date fiind, pe de o parte, caracterul general al normei de referință ce se poate deduce în mod rezonabil din motivarea autorului excepției care vorbește, în definitiv, despre lipsa de calitate a legii - exigențe ce decurg din principiul legalității, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“, și, pe de altă parte, conținutul juridic al textelor legale criticate, care este unul specific și concret, nu se poate stabili nicio legătură rezonabilă între aceste două elemente, care să susțină, la rândul său, lipsa unei veritabile critici de neconstituționalitate formulate expres de autorul excepției. Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. ...